Arhitectura Bloomfield de pe procesoarele Intel I7

Dan Bradu seo
Share Button

Arhitectura Bloomfield de pe procesoarele Intel I7Bloomfield este numele de cod pentru procesoarele high-end de la Intel vandute sub numele de Core I7-9xx si respectiv Xeon 35xx pentru serverele single-processor. In configuratii aproape identice, acesta inlocuieste mai vechiul Yorkfield.

Core-ul Bloomfield este in stransa legatura cu arhitectura dual-processor Gainestown, ce are aceeasi valoare CPUID si anume 0106Ax (familia 6, modelul 26) si foloseste acelasi socket.

Bloomfield foloseste un socket diferit fata de mai recentele Lynnfield si Clarksfield, procesoare bazate pe aceeasi arhitectura litografica de 45 de nano metri, numita Nehalem, chiar daca acestea sunt cunoscute tot sub brandul Intel I7. Cele mai bune calculatoare second hand i7 le poti gasii pe diabloscomputer.ro.

Bloomfield are multe optiuni noi, ce reprezinta schimbari importante fata de Yorkfield:

•    Noul socket LGA 1366 este incompatibil cu procesoarele mai vechi
•    Controllerul de memorie on-die : memoria este conectata direct cu procesorul. Numita si partea “un-core” aceasta functioneaza la frevcente de tact diferite (uncore clock) decat cele ale core-urilor in sine.
•    Exista 3 canale de memorie: fiecare canal poate suporta pana la 2 dimm-uri de memorie DDR 3. Placile de baza pentru arhitectura Bloomfield au in general 3,4 (2,1,1) sau 6 sloturi DIMM.
•    Suportul este exclusiv pentru memoria DDR 3.
•    Front side-bus-ul a fost inlocuit cu interfata Intel QuickPath Interconnect. In consecinta, placile de baza pentru Bloomfield trebuie sa suporte si QuickPath Interconnect.
•    Memoria cache este impartita dupa cum urmeaza: 32kb instructiunile si 32kb data cache per core + 256 kb dimensiunea cache-ului L2 si 8mb cea a memoriei cache L3.
•    Device-ul este single die adica toate 4 core-urile, controllerul memoriei si cache-ul se afla pe un singur die (pastila) in loc de un modul multi-chip cu 2 core-uri la fel ca in cazul lui Yorkfield.
•    Tehnologia Turbo Boost permite core-urilor active sa isi seteze frecventa de tact in mod inteligent in pasi de 133 de megahertzi peste clock rate-ul original, atata timp cat cerintele termale si electrice din partea procesorului si a placii de baza, sunt indeplinite.
•    Noua implementare a hyper-threading. Hyperthreadingul a fost introdus in vechea micro-arhitectura NetBurst, dar omis in arhitectura Core, un descendent al familiei Pentium III. Cu hyperthreading enabled (pornit), fiecare dintre cele 4 core-uri fizice ale procesorului pot procesa 2 thread-uri in acelasi timp, asa ca procesorul este vazut in sistemele de operare ca avand 8 procesoare logice.
•    Doar 1 singura interfata QuickPath : aceasta nu este potrivita pentru placile de baza cu suport multi-procesor.
•    Tehnologia de fabricatie litografica este cea pe 45 nano metri si chip-ul sau procesorul are 731.000.000 de tranzistori la o marime a die-ului sau a pastilei de 263 mm2.
•    Power managementul este destul de sofisticat si poate plasa un core care nu este folosit in modul zero-power, fara ca acesta sa mai consume putere de la sursa, sporind eficienta energetica si durata de viata a procesorului in sine.
•    Aceasta familie de procesoare de la Intel suporta de asemenea si noile instructiuni SSE 4.2 si SSE 4.1.
•    Clock-rate-urile mentionate aici sunt specificate de catre Intel pentru modul normal de functionare al procesoarelor. Pentru modul “turbo boost”, acestea cresc in pasi de 133 de megahertzi (daca procesorul nu a fost supus overclocking-ului deja).

Be Sociable, Share!